Aşa şi pe dincolo

Într-o seară, mergând liniştită cu maşina, persoana din dreapta îmi zice: „Tu conduci aşa degeaba” („aşa” însemnând, cu calm, pe soundtrack de Radio Muzical, lăsând pe cei ce semnalizează să treacă în faţă, ba chiar zâmbindu-le dacă se uită la mine, ne-depăşind pe linia de tramvai, în general respectând regulile, atât pe cele legale, cât şi pe cele ce ţin de politeţe).

Întâi, m-am bosumflat precum un copil mic, gândindu-mă că oare şi atunci când mă cert cu taximetriştii că vor preţul dublu să mă ducă la aeroport, şi eu îi refuz, chiar dacă pierd avionul, e tot degeaba? Şi oare atunci când merg cu gunoiul în mână până la coş, cu toate că aş avea nevoie de ambele mâini înainte să ajung la el, oare tot degeaba e? Sau mai rău, atunci când ţin peturile de apă în poşetă ca să le duc la tomberonul galben, e tot degeaba? Oare cât din tot ceea ce fac e degeaba? ...Bbrrrrrrr, m-am oprit, că mai aveam puţin şi plângeam cam ca atunci când cineva prea sincer mi-a spus că nu există Moş Crăciun.

Dar rotiţele se tot învârteau, ba înainte, ba înapoi, în stânga, în dreapta şi pe diagonală, până am fost în stare să-mi exercit dreptul la replică. Ce a sunat cam aşa:
„Să ştii că mă doare când spui că degeaba conduc aşa [am luat-o de la început cu artileria grea, la sentiment] pentru că e ca şi cum ai spune că sunt aşa cum sunt degeaba. Dar eu cred că trebuie să fie oameni care să fie aşa. Pur şi simplu pentru ca şi ei să fie în peisaj, pentru ca ceilalţi să se uite în jur şi să mai vadă şi oameni care nu înjură, care nu trec pe galben pentru ca apoi să rămână blocaţi în intersecţie, care ajută bătrânica să treacă strada în loc s-o boscorodească pentru că merge prea încet [listă non-exhaustivă]. Nu se poate să existe pe lumea asta [Bucureşti, dar nu numai] numai oameni agresivi, grăbiţi şi indiferenţi. [Şi acum...pentru dimensiunea universală...]...toată lumea a plecat să-şi arunce cotorul de măr în coşurile de gunoi din alte ţări,toţi s-au dus să fie civilizaţi în altă parte. Eu sunt aici, şi atâta timp cât sunt aici, e important să fiu aşa [chiar dacă nu am schimbat lumea, dar e doar o chestiune de timp, dooh!]. E vorba de principiu, nu doar de un comportament idiot, totul e o luptă, nu înţelegi?” [lovitura de graţie, argument şi retorică într-o combinaţie letală, un discurs demn de TED!]

A înţeles.